poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-26 | |
ai o privire de criminal încă mai poți
scăpa de ea ultima dată te-am văzut la capătul unei dâre de sânge care se prelingea pe o gambă străpunsă de cuiul ruginit vorbeai cu cineva la telefon: de luni se ridică prețurile la gaze și la lumină aveai o voce răgușită îți frecai ochii înroșiți de nesomn tocmai atunci am trecut eu pe lângă tine fața mea îți păru o ciudățenie te gândeai la crima perfectă la pietrele pe care ai fi vrut să le arunci și nu ai îndrăznit te chinuiai să faci câțiva pași spre răstignirea din umbra bisericii dar trupul îți rămânea neclintit în mijlocul străzii Privire de criminal 2 Ai o privire de criminal încă mai poți scăpa de ea ultima dată te-am văzut la capătul unei dâre de sânge care se prelingea pe laba piciorului străpuns de cuiul ruginit îți frecai ochii înroșiți obrajii triunghiulari te loveai peste coapsele tari ca piatra îți vârai mâinile de câteva ori în buzunare parcă dansai kalinka monedele mărunte zornăiau, dar nu ți-ar fi ajuns de o votcă te gândeai la crima perfectă la cuțite fără memorie la obiecte contondente în formă de mădular, căutai ceva prin buzunarele de la pantalonii verzi cu craci trecuți prin roua dimineții cuie șuruburi zăngăneau pe fundul buzunarelor poate aveai nevoie de un orbit dar l-ai mestecat ieri dimineața și toată noaptea și te-ai așezat pe boțul cleios el lipindu-se de pânza pantalonilor cusuți la fabrica ionel te băteai peste șolduri îți întorceai buzunarele pe dos ce căutai? un leu nu un leu ci o cheie să descui ce să descui să încui ce să încui să intri unde să intri să ieși de unde să ieși tocmai atunci am trecut eu pe lângă tine fața mea îți păru o ciudățenie mă gândeam și eu la crima perfectă la pistoale înzestrate cu degete vii ce apasă singure pe trăgaci tu te chinuiai să faci câțiva pași spre răstignirea de la răscruce, orbit de soarele dimineții îți suflecai pantalonii cu grijă, de pe laba piciorului grațios al Celui Răstignit se prelingea dâra de sânge
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate