Visul unei nopți de iarnă



Ajuns în pod, voi cere de mâncare:

Nu voi primi, căci n-am muncit nimic,

N-am pus, măcar, un digit în hambare,

Și e atât de frig, în infinit!



Cât costă gigacaloria? Cine știe!

Sau poate iarna asta cresc cartofi,

Și haine, grâu, și foc, la noi, în vie,

Să dăm și pe la îngeri limitrofi –



E vremea să se schimbe ceva-n lume,

Să crească iarna grânele în vii,

Și strugurii din opere postume

Să se împartă singuri, la copii –



Și de Crăciun, s-avem și noi, festinul

Recoltelor de iarnă, în cămări,

Să se despartă apele în mări,

Și să urcăm în pod, spre cerul, plinul,



De trepte-n gol, spre raiul fără scări…