Adevărul e opac,
Doar noi dăm voie luminii să treacă prin el;
Am tăiat o bucată, cât pentr'un geam,
L'am înrămat și l'am așezat în suflet;
Am privit perin fereastra sufletului meu
Și n'am văzut lumină.
Din adâncuri Kant mă'njura...
"Fără lumină nu'i pur...
Nu'i adevăr... Tinere geniu din nori..."
"Ce ști tu... Stafie de lut,
Cum poți să critici
Ce am n'am avut..."
Și de atunci plâng de dorul lui...
Adevăr unde'mi ești?

Adevărul este doar acolo unde vrem noi să fie... Adevărul este rece, nu este încălzit de subiectivitatea omenească... Adevărul tu ești... Și când o vei ști vei deveni o minciună...