Daca a verii frunza,in iarna-i fulg de nea,
atunci cand se topeste n-o vede nimenea
tot asa si versul,traieste doar o clipa
atunci cand n-are sens si zboara c-o aripa.

cand cineva condeiul il tine-n mana sa,
nu poate el sa scrie ce vrea si ce nu vrea.
exista-o lege a firii chiar si in Univers,
e o geneza-a rimei ca sa renasti prin vers.

cuvantul ce l-ai scris traieste prin prezenta,
un gand care patrunde si-atinge o esenta.
e-o pasare albastra ce cu maiestre vorbe,
concepe o idee si schimba a vietii norme.

un duh ce-nobileaza al vietii noastre mers,
o muza ce presara metafore in vers.
poezia-aduce in suflet din minunile ceresti,
si in zi de toamna rara sa poti sa spui “TU ESTI!”