dacă nu ți-ai amestecat niciodată transpirația
cu transpirația creatorului tău
nu ai de unde să știi
ce te curăță


extazul topește cărnița

sorb cu paiul ce a mai rămas
din marele futai cel care încurcă
cearșaful cu lumina și bretelele
cu toate umbrele de pe covor

sorb cu gura ce a mai rămas
din marele înec lipăi ca o focă
în băltița mea
în apa mea născătoare

cu degetele sorb urme

șira spinării curățată de sânge
e în spatele ușii

omul acesta mă omoară cu ochii
mă înfulecă
sunt doar o clătită
din care picură leneș
magiun
pe buza curvei
universale

e cert:
omenirea trebuie să dispară

ne masturbăm frenetic și rece