o unghie mi s-a înfipt în limbă
“mergi!”
dar nu știam unde și-am întrebat și eu “unde?”
iar ea-mi răspunse că nu-i pasă
de-abia acum mi-am dat seama de metaforă
și-am înghițit unghia
am șoptit un răspuns
am șoptit un cuvânt
“răspunde!”
și alerg
și alerg pentru viață
și alerg pentru viața scurtă
și-mi dau seama că nu mai am timp
dar timpul nu începuse s-alerge
făceam pe claunul doar doar timpul o să-nceapă să râdă
dar era împietrit iar eu alergam
am trecut un pod și-o voce îmi aduce aminte
“mergi!”
dar m-am oprit
pentru că asta nu trebuia să se întâmple
îmi imaginez întrebarea deși nimeni nu-ntreba
nici un alt cuvânt nu m-a mișcat din loc
nimeni
ce are
cuvânt