pe sub pielea unui fulger trece noaptea
doar drumețul se îmbracă în cămașa ei
două ieri au fost azi doar una la uscat
prind în mâneci și la guler
somnul celui care s-a întors plecat

ca un licurici lumina se arată
fiecare-ncearcă să o prindă în căușul palmei
dar lumina se preface în gutuie
oamenii când pleacă de acasă o aprind la poartă

pe sub stratul de omăt te ascunzi și plângi
mâinile legate doar cu strigătul le frângi
și zăpada se topește iar de peste ape
iese din adâncuri noaptea căutând o noapte

știu că iată în curând sosești mi-e teamă
de singurătatea care se arată câmpului
s-ar putea să fiu plecat îngerul din vamă
dat și el cu împrumut frontierei vântului

mereu se arată la fereastră lumea unui astru
și tu te prefaci în albastră în culoarea unei șoapte
pe sub pielea unui fulger Dumnezeu merge la lucru
noi pe-aici mereu la număr lipsă l-am găsit pe șapte

începusem și sfârșisem
zilei
iar am pus de-oparte viața
în cutia milei