Nu e adevărat că umblam
dezbrăcat.
Purtam pe deasupra
aripi de fluturi un fel de mantii
pictate de unul
Dali
care în timpul liber
ardea girafe.

Îmi croiam singur toate
petalele
cu mașina de scris
– piesă nemțească –
una după alta rînjeau literele
spre mine
ca niște domnișoare de pension
frustrate.

Și nu recunosc să fi greșit
prea mult.
Am martori două idei
neîncepute
și un epitaf
pe jumătate scris pe-o frunză,
pe jumătate
suspinat
la rădăcina unei flori
de piatră.

Și nici lacrimile nu sînt
chiar reale.
Sînt toate de la ceapa asta
de viață
pe care o decojesc
de un timp încoace.
Zi după zi
și
foaie după
foaie.


19.06.2002