Umbrele timpului
m-au atins usor si pe mine
intunecandu-mi orizontul
amintindu-mi timide nasterea
pasul si campul nemarginit
din ochii copilului
...
Ceata fiorului
mi-a scuturat clipele stranse in pumni
risipitele veacuri scurse prin mine
tresar muribund pe pamantul flamand
...
Iti mai stiu doar visul din ochi
sarutul adanc ingropat
spre ultima mea inima
ce-am rascumparat-o
din nelinistea trecerii tale
...
Toate cerurile se inchid
la fel ca in prima zi
spre limita fiintei in mers spre altceva
toate visele curg in aceeasi directie
din trecut nazuind viitorul
dar eu
ce pacat
m-am reintors in fiinta natala
intre peretii durerii
invins de-atata viata in goana.