poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-02 | |
Fiului meu Sergiu și prietenului său, măgarul Mitică.
Pe-nserat, cînd scade ziua iară luna se ridică, i s-a năzărit deodată măgărușului Mitică să privească leneș cerul și-ntre stelele hoinare, strălucind de îți lua ochii, a zărit și Carul Mare. -Vai, ce osie argintată și ce roți, bobi de țintar! Fără să mai stea pe gînduri se văzu-nhămat la Car, trecînd mîndru, fără teamă, prin mulțimea de copii care-acum, minune mare, nu-i mai strigă măgării. Nu-i mai rîd deloc în față și-l lovesc să-i facă dungi, nici nu îl mai trag, poznașii, de urechile prea lungi. Dimpotrivă, buni la suflet, cu mult zahăr îl îmbie: -Uriașele-ți urechi, proslăvite-n veci să fie! Așa-i strigă, el se miră, sunt aceeași copii, oare? Seamănă leit la chipuri doar că poartă aripioare. Cald îl mîngîie pe frunte, coada-n trei i-o împletesc, de se miră, se crucește, neamul lui cel măgăresc. Și cum tot visa, sărmanul, că trage Marele Car nici nu a simțit cum noaptea își trecuse de hotar. Soarele ieșise-n lume iar o voce ca amnarul îl lovi în creștet aspru: -Hai, Mitică, ia samarul! Biciul scurt pocnește-n aer: -Hai la drum, nu fii boier, pune osul la bătaie, că doar nu te crezi în cer…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate