Aromitor vlăstar de vers hoinar
Pogoară din icoană bizantină,
Târzii risipe-și saltă tot mai rar
Pasul pe drum de cețuri și de tină.

Izvoare curg fierbinți, râvnind prelung
La clipa albă coaptă-n jar de stele,
Când beau din ele doruri, să ajung
Să lepăd brume, de trufie grele.

Cocori în zbor etern pecetluind
În cer înalt lumină din lumină
Se-ntorc, năluci uitate veșnicind,
Cu chipuri de icoană bizantină.