poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-22 | |
N-a fost frumos, prea multă trudă,
N-a fost așa cum toți mi-au zis. Sunt obosită și-mi curg ochii, Dar nu mai văd și nu mai simt. Aș vrea să sun romantică acuma, Să-ți dăruiesc și cel din urmă gând... Bufnesc în hohote de râs, Vorbesc aievea ca nebuna! Cu care tu? Tu nu mai ești. V-am șters pe toți, încet cu radiera, M-am îmbrăcat în nesimțire... Când numai una mă putea atinge... Nici ea n-a stat, m-a părăsit. Urăsc acuma tot ce se târăște, În jurul meu cu rânjet sclifosit. Nu-mi pasă nici de tine, Dar care tine? Că tu ai murit... Vă fac un ultim dar, iubiții mei Vă dau ce m-a omorat pe mine, Să vă preschimbe râsul, Să vă înece plânsul, Să vi se pară perna cel mai crunt dușman. Vă dau și vise dulci, Că eu nu am nevoie, Să le-mpliniți iubiții mei! Să le iubiți cum le-am iubit și eu, Și să vă cadă cerul, Și să se rupă lumea, Când eșecul dulce de gleznă va mușca. N-o să vă las în pace. O să vă bântui somnul, Și-n chinuri, gândul, o să vi-l usuc, Dar m-am lungit cu vorba Și n-o să-mi termin norma. Am suflete acum de bântuit....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate