Am incetat sa cred in vise!
Caci toate mi s-au spulberat...
Speranta, e tot ce mi-a ramas,
Pentru a vindeca, sufletul intunecat...

Azi, nu voi mai cere ajutor,
Caci stiu: nu-l voi primii!
Am incetat sa cred in viitor,
Maine totul se va sfarsii!

Afara iarasi a inceput sa ploua,
Si picaturi, imi curg de pe obraz.
E trecut cu mult de ora noua,
Viata-mi, nu mai are haz!

Vad pe strada cum lumea trece,
Si prin ploaie trec si eu.
Ma indrept catre celula rece,
Acolo ajung mereu.

Deschid usa si-ntunericul m-orbeste.
Sunt singura, asa am fost mereu.
Pe-o foaie scriu ce simt, ce ma nelinisteste,
Si lacrimile-mi sterg cu greu.

Speranta-n suflet tu-ncerci sa-mi semeni,
Dar numai cred intr-un alt inceput.
Eu astazi totul am pierdut:
Iubire, familie, prieteni!