poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-17 | |
atâta timp cât soarele era in ei,
nu le păsa de vremea de afară: nu dădeau importanță arsurilor de pe mâni și față. ploaia de stele ii fascina, prevestitoare era a echinocțiului de iarnă. tăiau tetraedre din călcâiul sfinxului, să intrevadă reprezentarea atonului de carbon. le aranjau apoi buchete sub formă de cuburi. in zilele postului mare, igluuri făceau: puneau la adapost, pentru vremuri de răstriște, cateodată: merele coapte din satul copilăriei; lungile apusuri dungate de strigătul cocorilor; lacrimi din boabe de struguri, servite la cina nuptială; altadată, indesau cu mainile, indesau cu picioarele, indesau cu mainile și picioarele sufletului in damigene mari cu dop de plută, chiotele de bucurie ale tatalui când și-a văzut feciorul risipitor, bătând la poartă. “nu-i mult?” a spus ingândurat Cel-de-Sus. “las’ să fie” au răspuns. *** femeile-clipei n-au chipul stropit de vopselile mincinoase ale fericirii. cobilița grijei o duc cu demnitate pe umăr. in după-amiezile tinereții, la portița, broboade neagre, pe cap poartă. printre franjuri, stelete-bocitoare incercănate, ingenuncheate… stau la priveghi. â
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate