Mi-aduc aminte sfanta clipa:
‘Nainte-mi tu te-ai aratat,
Vedenie ce piere-n pripa,
Al frumusetii duh curat.

Oriunde, trudnic, pus-am pasul
In al vietii valmasag,
Eu auzeam sunandu-ti glasul,
Vedeam in vis chipul tau drag.

Trecut-au anii. In furtuna
S-a risipit visul senin,
Uitat-am glasul tau cum suna,
Uitat-am chipul tau divin.

In trist surghiun, in grea uitare,
Priveam la zilele-mi ce mir,
Lipsit de crezuri, de-ncantare,
De viata, lacrimi si amor.

Ci-n suflet raze se-nfiripa:
Si iarasi tu te-ai aratat,
Vedenie ce trece-n pripa,
Al frumusetii duh curat.

Si inima-mi in piept tresare,
Si, beata, freamata de dor
Si de credinta, de-ncantare,
De viata lacrimi si amor.