poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-13 | | Înscris în bibliotecă de Carmen Sorescu
*
Când îmi poruncești să cânt, îmi pare că mi se frânge inima de mândrie; privesc chipul tău și lacrimile mă podidesc. Tot ceea ce în viață este colțuros ori fals, se topește într-o dulce armonie, iar iubirea mea își desfășoară aripi asemeni unei păsări amețite de bucurie în zborul său deasupra mării. Știu că mi-e primit cântecul. Știu că numai ca un izvoditor de vers vin dinaintea ta. Cu marginea aripei larg desfășurate, a cântului meu, ți-ating piciorul pe care altcum nicicând nu l-aș putea atinge. Beat de bucuria cântecului, uit de mine însumi și te numesc prieten, pe tine care ești stăpânul meu. * Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale. Vasul acesta plăpând tu îl golești iarăși și iarăși și necontenit îl umpli cu viață neîncepută. Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munți și văi și din el ai izvodit cântece nepieritoare. La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă își pierde țărmurile în bucurie și naște cuvântul de negrăit. Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârșitele tale daruri. Vârstele trec și tu torni mereu, și încă să umpli mai este loc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate