Ieri la cursul de consiliere
doamna psiholog m-a intrebat ce-as fi vrut sa fiu
daca nu eram ceea ce am ajuns
Si i-am raspuns morocanoasa:
“Geisha, pilot sau ceramista”.

Iti spun ca am ajuns la 30 ani
cu fosele nazale tumefiate si parul meu bogat
care-mi cade acum in smocuri
din ce in ce mai des din ce in ce mai mult
m-am regulat cu toate nalucile tarii mele de cacat
i-am vorbit despre visurile mele de om profund instabil emotional
si pretinzator de stari de lucruri morale
n-am reusit sa-mi duc submarinul cu tristeti
si aspiratii de astrahan la suprafata unui ocean fara furtuni
sa-mi scot obiceiurile boieresti la aerisit
pe Teul din balconul insuficient de lat
si i-am luat in gura mizeria, constrangerile strivitoare
ca pe o bucata cerata de parmiggiano reggiano
la care visam ca tontii desi branzeturile romanesti
ne-ar fi fost mai la indemana
dar care disparusera erau utopie
si noi voiam utopie
i-am facut dializa din convingerea ca un dumnezeu viu
ma va bonifica candva cu o identitate nepatata
ca sa pot trece granita dar n-a fost asa
n-am corespuns si mi-am zvarcolit panica-n destui ani
ceva fenomenal s-a cascat langa urechea mea
daca m-am uitat am vazut bezna
atat de spanzurati si de multi eram in bezna
dar auzeam numai susoteala
o susoteala vie continua calcaroasa
eram niste bieti woody-woodpeckers
cu crestele rosii
mirosind a sampon de urzica
ZEFIR.