O Doamne, Creator divin,
Cum ai putut să faci Tu oare
(Mă ierți și iată că mă-nchin)
Așa o mare eroare ?!

Le-ai pus pe toate pe Pământ,
Însă ceva nu-mi place mie,
Să port mi-ai dat, Părinte sfânt,
Tot restul vieții…pălărie

Și-apoi nevesti-mi, pios,
Ca un blestem nescris în carte,
Oriunde-ar merge ea pe jos,
În pantaloni să mi se poarte ;

Cum numai Tu le-ndrepți pe toate,
Ca bun și iubitor părinte,
Acuma că nu se mai poate
La Tine vin cu-o rugăminte :

Pune Te rog a mea chelie,
Pe-ale nevesti-mi picioare,
Să scap și eu de pălărie
Și ea la fel…de depilare !

Valeriu Cercel