timpul din mâinile mele

nu potolul ne ține în viață
ci foamea – zgândăresc eu în mintea mea
ceva inteligent
dați-mi vă rog două lame de tăiat venele
(dacă nu cer așa îmi dă gumă de mestecat)
apoi mi-aduc aminte că voiam să-mi notez un poem
în palmă era scris ceva cu timpul
puncte puncte
habar n-am ce voiam să spun
n-aveam la mine nici hârtie
și nici memorie (îmi lipsesc oricum diacriticele
și n-ar fi înțeles nimeni frazele internetice
de felul la mine in cap ii o varza)

dezamăgire totală:
nu foamea ne ține în viață
ci potolul
așa cum țin eu timpul în mână
și mă uit tâmp la dârele de sânge