Uniunea jurnaliștilor mijlocași
ar trebui să existe și ea ca orice agenție de bine
a clasei decăzute, a clasei de substrat,
ca o fabrică de împachetat viață
în hîrtie de ziar, în zeflemea
din teancurile celebrităților, ale jurnaliștilor de vîrf
ale jurnaliștilor de oraș
cu legitimație de serviciu
și mașina redacției la scară,
uniunea jurnaliștilor mijlocași
supraviețuiește printre tigăi
cu iahnie de fasole și miroase mereu
a transpirație de autobuz,
miroase a RATB de la distanță
dar care nu deranjează pe nimeni:
nici pe miniștrii de stat, nici pe cetățeanul parlamentar
ce-și lăfăiește burta plină
de grătare înfulecate la cantina casei poporului,
"nu estem altceva de mîncare"
spune și turcul care vinde kebab la colț
" kebaburile estem bune că ținem de foame
și nu trebuie gătim în oraș",
uniunea jurnaliștilor mijlocii
nu are scopuri de binefacere
și nici castele la e-Bay
dar are mereu surse de idei
pentru uniunea scriitorilor mari,
se cațără pe unde poate,
chiar dacă nu aparține elitelor
trăiesc atît de mulți de pe urma ei,
membrii ei și-au vîndut medaliile de merit
pentru o pîine sau poate pe o bucată de salam,
pentru că nu au acces la lumea mondenă
a jurnaliștilor mari,
care se burzuluiesc ca niște pisici:
"marș, jigodie, ce cauți la ziar,
ai ceva de donat sau vrei să ne cerșești poate ceva"?
dacă sînt enervați domnii de bine
sau doamnele de bine
se gîndesc cum să se răzbune, să vomite cuvinte,
să-ți amenințe copiii, să te vadă mort
"crăpi, grijania mătii
că noi nu întreținem paraziți ca tine
care dacă au noroc cîștigă un 200- 300 de euro
la TV cultural,
noi avem case la Snagov și cîștigăm
20.200 de Euro pe lună
și facem concedii pe marte, că pe lună
am fost anul trecut",
uniunea scriitorașilor de mijloc
nu are pretenții bănești, scrie cum și pe unde poate,
publică autori cum și pe unde poate
și face glume cam proaste cîteodată
care nu sînt niciodată iertate
de ierarhii uniunii scriitorilor uriași
îmbătați de glorie, de ură și de cultul personalității
da, uniunea aceasta este un fel de rudă săracă
fără pretenții de autor, mai anonimă
decît chiar martorii lui Iehova,
care supraviețuiește și ea cum poate
privindu-și medaliile scoase la licitație
la turcu' Rohramam Harun
care mai vinde și lipii turceși
și halviță, dar numai pentru copii
jurnaliștilor de vîrf, a înaintașilor
și mai vinde și țigări pe sub mînă
și poezioare sau cîntece cumpărate pe doi trei cenți
în stare de necesitate
mult mai ieftin decît la e-Bay
și deși acuzată des de paranoia și de amnezie
supraviețuiește și ea săraca
așa cum trăia și Mozart la masa lui Salieri
rozînd oase roz de la masa stăpînului,
că loc de respirat este încă pentru toți...