poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-12 | |
“Virtutea straluceste
si după moarte” Euripides, VIRTUTEA Virtutea e mănunchiul de flori mirositoare Ce-n vază-l pune omul in ființa muritoare Mănunchi de flori frumoase si bine îngrijite Ce se păstrează o viață si tot nevestejite Virtutea-i bogăția s-o ai cît se cuvine Semen întîi să-l puni, si ultimul pe tine Să îl cinstesti pe el, de merită cinstire Să arați la om iubire, de-o are în privire Virtutea e averea la omul înțelept La cel care-i folositor la acel ce este drept Virtutea e dușmanul moravului stricat Ea stă pe stînci înalte si grele de urcat Pe primul loc în viată acel ce-i virtuos Pune înteresul țării c-așa este frumos Pe locul doi părinții si îi respectă bine Apoi urmează altii si ultimul pe sine Virtutea se cîștigă nu-n umbră și răcoare Pentru virtute-i luptă se ajunge cu sudoare Se ajunge cu dreptate chiar aspră calea fiind Nu cu minciuni sărate si bine tricuind Virtutea e să suferi cu om în suferință Sa-i ușurezi necazul după a ta putință Acel fără virtute e mort chiar de e viu Acel ce-i cu virtute să moară eu nu știu Nemuritor pe lume-i, viața-i ține în veac Căci chiar Divinității viața-i e pe plac Trăiește și te luptă virtute a căpăta Măcar cît ai putință, după puterea ta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate