poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-12 | | Înscris în bibliotecă de Anca Pepelea
Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom O simt ca mi se rupe din sange si din carne Si mi se face mila de lume si de om. Si mi se face mila de mine si de tine Si frunza care cade ma-nebuneste iar Si –apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar. Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte Doar frunza care cade in dulce hodoronc Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte Si fiecare fibra rasuna ca un gong. Opriti pe creanga frunza , destul cu-atata toamna , Destul cu-atata ceata si oameni neciteti Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna Sa stiu masura scurtei mele vieti. ____ „Manifest pentru mileniul trei”, vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate