Migrez spre o frunza
insetata de zapada de mai;
la umbra ei sta un bondar lehuz
ce si-a pierdut aripile androgine;
si-nghite nepasator
mici firmituri de lumina,
si huma arsa, desprinsa
de pe epiderma iubitei.

M-am ascuns dupa petiolul frunzei
sa nu ma mai gaseasca lumea...

un pictor isi incearca penelul
intre copacul meu...si mine...
zadarnic transpira hartia...
in stanga nu-i iese-o frunza;
si sterge ... si sterge..
si iar traseaza linii si culori
insa frunza naravasa nu-l asculta
si iar sterge...cu grave sudori;
pana se impaca cu stanga
sa nu fie geamana cu dreapta.

in stanga a iesit nedeslusirea fiintei
zidita intre o pana si-un palimpsest...
vrea inapoi...sa fie dupa frunza-
nu in fata ei!

da-mi drumul....
da-mi o mana sa ma scol de aici!