Nu canta decat noaptea.
Soarele ii topea pofta de viata
Si totusi ...
Cat ar fi vrut sa-i simta razele
Mangaindu-i figura.
Auzind urletul trist,
Oamenii se ferecau bine in case
Si atarnau usturoi la ferestre.
Se temeau,
Fara sa-i inteleaga singuratatea.
Nu traia decat noaptea.
Ziua, murea ascunzandu-se in vreo vagauna
si zacea asa, inert.
Pana la urmatorul rasarit de luna.

Crepuscul apasator,
Negura te cuprinde.
Mai ai, totusi, un dor
Ce nu se poate pune-n cuvinte.
Te stinge vantul din nord,
Nimeni nu te asculta
Si nimeni, batrane lord,
Cupa cu stele n-o gusta.
Esti singur
Si parasit,
Cu nimeni nu-mparti nemurirea.
De veacuri, nimeni nu a sosit
Sa-ti incalzeasca privirea.
Singur te-ai prins in capcana
Si-ai pasit nesilit in infern,
In uitata seara de toamna
Cand ai cerut sa traiesti etern,
Uitand ca materia decade,
Ca piatra sfarseste in praf,
Ca vesnic ramane doar gandul ...

Trupul tau, verde candva,
Se descompune inexorabil,
Un vultur ti-a devorat ochiul stang,
Furnicile ti-l degusta pe dreptul,
Niste viermi se agita-n plaman,
Hienele-ti sfasie pieptul.
Mirosul propriei putreziciuni
Te face sa-ti vomiti constienta,
Ti-ai plange de mila.
Dar nu mai ai lacrimi.
Ti-ai urla disperarea.
Dar nu mai ai gatlej.

Ai vrut sa traiesti permanent,
Dar nu ai specificat varianata.
Voiai un trup vesnic, batrane lord?
Ori
Poate doreai incitanta
Existenta aleasa de alti dintre-ai tai,
Haladuind ca o umbra
Din castel in castel, amuzandu-te
Cum se inspaimanta
Turistii americani
Ce stau la coada pentru-a zari o vedenie?