o ceață vâscoasă se
lasă peste trup e coșmarul slab erotizat al
leviathanului ce mă
locuiește

lupii au patimi subțiri din
ele-mpletesc funii cu care mă
sugrumă lent din dragoste

ierburi molatece îți năpădesc
pe dinăuntru pleoapele și
simți cum deodată nu-ți mai
pasă de lege ordine moralitate

catastrofa se-așterne-alene pe
plaiul străbun moștenim de la strănepoți puhoaie
de corbi ce ne-au ciugulit ochii
pe vremuri