Scrumul norilor din scrumieră
Și visul părului des din capul unui chel
Se întâlnesc amândouă
Despărțite de-o umbrelă.
Mersul tău pustiu și fără geniu
Mă îndeamnă să m-alint
Pe cărările ce izvorăsc din tine bombănind.
Dacă vei rupe eticheta, n-o să-mi dai de preț
Iar eu în continuare am să mă răsfăț.
Dacă plângi, mai bine taci, s-aud mai bine!
Par un număr impar pentru că
Nu mă împart cu nimeni doar dacă
Vrei tu ca să m-aduni
Cu turma deasă de nebuni.
Nu sunt paznicul noptii, nu port stele
Să luminez, dar sunt noaptea paznicului ce crede
Că poate păzi turma de nebuni a nebunei mele.