Vietii mele ii caut
nehotarat o culoare.
Stiu ca o culoare puternica
este rosul.
Sangele,
care in palma se innegreste.
Negrul acesta e o culoare
frumoasa...
Noaptea,
stelele rasarind albe pe cer.
Iar albul lor
imi pare o culoare prea rara,
as putea-o alege pe ea.
Dar norii pot fi indepartati
cu usurinta si ramane cerul
albastru.
O culoare umeda,
ca lacrimile ce-mi curg,
ca ploaia stelelor
cazatoare
sfasiindu-ti palma.
Sangele tau
acopera albul, negrul, albastrul.
Sangele nasterii. Si poate al mortii,
lumina e insa doar
roz.