motto:
"mâna lui stephen, goală iarăși, se întoarse spre scoicile găunoase. simboluri ale frumuseții și puterii. o greutate în buzunar. simboluri pătate de lăcomie și suferință."
ulise, james joyce

aici plec întins
cu plante și fructe risipite prin pământul
redat

e încet în urmă când gâtul de lebădă retezat
rotit sub apă e liniștea și cumpăr cu două scoici
atriul drept al mării pentru odihnă

pe faleza înaltă rămâne grăsimea ultimei tale depresii
cuvintele cu putregai în mijloc și cărările
tăiate cu fierul de pe mine
când în răni privesc mult cu pământ și copaci a căror coajă
cântă prin nisipul pustiit

a rămas ceva în mine ca o
sau ca un

dar nu mă mai atinge până ce traiectoria cerului
nu-și udă picioarele în sare
și nu-mi sucește hainele în mâna moale
a acestui cuptor preparând emoția până când
sirena zilei se întinde ca și mine
în umbra
celuilalt atriu

pe pielea mării sunt legat cu o limbă de mal
frații mei galbeni pescuiesc de pe ea
fructe din vechea gradină