poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5403 .



Aniversare
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Virgil_Diaconu ]

2006-08-30  |     |  Înscris în bibliotecă de Elia David






De o parte a mesei stau eu; liniștea – de cealaltă parte.

În fața mea stau, neatinse, bucatele fiilor mei.

Ei vor veni mai târziu – nu mi-au spus, dar vor veni,

paharele și tacâmurile lor, râsul și vorbele lor sunt aici…

Toate sunt la locul lor și așteaptă,

numai pendula aleargă de colo-colo, face ce face

și până la urmă schimbă amiaza zilei cu amiaza nopții…

De o parte stau eu; fiii mei – de cealaltă parte.

Nu le zăresc chipurile. Numai mâinile,

numai femeile lor răzbat, arar, în razele Lunii.

Femeile lor – în razele Lunii…

Bem vinuri vechi și tăcerea se-ascunde în vorbele mele.

Tăcerea! Fiii mei beau și mănâncă,

regina Bucurie le trece pe brațe.

Numai eu nu încap în râsul lor,

nici vreme de glumele lor nu mai am.

Eu am să-i las singuri, o vreme.

Eu am să-i las, mai departe, sub razele Lunii,

stăpâniți de vinuri vechi și femei…

Eu am să-i las să rătăcească mai departe

prin ceața acestor femei despletite sub razele Lunii,

să se îmbete cu vinul, cu mâinile și cu sânii lor de argint.

Cu mâinile și cu sânii lor de argint – să se îmbete!

Eu am să-i las să-și piardă mințile…

De altfel, fiii mei nici nu mă bagă în seamă:

ei au tăcut dintr-o dată și privesc în pământ,

ori pământul privește prin ei?

Fără-ndoială, va trebui să părăsesc această cină a umbrelor,

să mă furișez, nevăzut, din tăcerea de piatră a mesei

în zarea lacrimii. În depărtarea fără sfârșit, în zarea lacrimii.

Nu beți cu mine! Eu beau întunecime…






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!