poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-29 | |
Încearcă să nu te lungești la vorbă
În lumina ușii întredeschise, în fum Am stabilit mersul lumii deja Hai să ne dăm în cap cu pietre de caldarâm, acum. Omul ăsta îmi poate fi dușman. Nu mie, Ci unor zeci de turnuri răsfrânte în băltoace Și îndoite din ele an de an, încoace Dar trebuie să știe că de atunci încoace nu a trecut și nu o să mai treacă nici un an. Lumea închide porți de fier forjat cu bolți De foc de armă la 1800, noaptea. Și, de ce nu, tot lumea a căzut în cap În seara aia când toți s-au hotărât că de atunci încoace tot ce crește sub piele este fapta. Noaptea Se-nchide iar, cu găuri de pe culmi Mâncate de gândaci avizi de rugăciuni Pierdute printre dinții altor maiștri străbuni, Aceiași. Pardon, e un război, a fost mereu și este A fost mereu, îți zic, și este, un război Cei ca mine de-o parte, cei ca tine de alta, Deci hai afară, cu sau fără arme, daca vrei să continuăm. Dacă nu, poți să taci, să ieși și să treci peste. Nu mie, ci unor zeci de turnuri răsfrânte în băltoace Un câine-lup cu pălărie neagră le rânjește în sictir, fumând trabuc în lumina ușii întredeschise.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate