Îmi amintesc: eram copil, nu stiam ca timpul trece.
Batrânii pe care-i vedeam ziceau ca tot ce se petrece
E din cauza noastra, a copiilor zvapaiati.
Dar ce stiam noi pe-atunci, noi, copiii nevinovati?

Îmi aduc aminte apoi, pe când eram adolescent,
Batrânii se suparau pe noi în fiecare moment.
Ziceau ca noi suntem de vina, ca suntem îndragostiti.
Dar ce stiam noi pe-atunci, noi, tinerii fericiti?

Apoi, când eram matur si aveam un serviciu
Batrânii ne acuzau ca toti avem câte un viciu,
Ca uitam de ei ca de-un palton vechi si prafuit.
Dar ce ne pasa noua când aveam o familie de-ngrijit?

Acum când sunt batrân si linistit si-ncet la pas,
M-am saturat sa fiu de vina o viata, asa ca-i las
Pe altii mai tineri decât mine sa fie de vina.
Dar ce stiu eu acuma batrâna minte senila?