la o masă ovală se bea cabernet
sub țigările fine
zâmbete abia perceptibile
croșetează prin secunde ovale
ecoul unui cântec știut

cântecul acesta l-am învățat prea demult
pe când degetele străbunelor mele
înlănțuiau degetele străbunilor mei
printre ore albe de fum
culorile creșteau în ritm de tango
și gambe subțiri ce pluteau grațios

cântecul acesta îmi curge prin vene
între mine și ei un spațiu de șoapte vanilate
frământate sub pași
buchete de flori albe
și degete înlănțuite
spre seri arămii

la masa ovală
lângă cântecul acesta uzat sunt eu
ei stau așezați
culorile dansează în ritm de blues
și nimeni nu știe ca surâsul meu
e în realitate un plâns