seara de fapt nu exista
erau doar câteva mese decorate
italian stile

fetița făcea rotocoale arse din zi
un bărbat și două femei
vorbeau fără noimă despre sex
tu rostogoleai cuburi de gheață
să uit de vulturul negru
să uit cum putrezește omul în om

eu nu mai percepeam nici măcar linia
care separa palma de inimă
aveam senzația că e un teatru absurd
mi se distribuise rolul de magdalenă
și nu mă prindea nu eram eu
nu știam cum să înșel cum să despart

deodată s-au ridicat două umbre
nici acum nu știu de ce hohoteau

vulturul negru încă mânca lent
din creștetul meu din inimă din ficat
l-am ucis înainte să mi se aducă
și acuza că tu ai fi ultimul spectator

am tras rochia mai jos de glezne
să nu mai fiu nici infanta nici lolita

seara de fapt începuse în alt an
în alt oraș pe alte străzi
cu alte personaje
când ea a spus nu și celălalt
a mânjit de atunci fiecare colț atins

nici singur nu poți rămâne singur