|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Ziua în care mă chem pe mine
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-12 | |
sunt la varsta cand pe dinafara ca si pe dinauntru
am adoptat un contur destul de stabil precum un rau care dupa ce a zigzagat printre stanci inainteaza domol in campie fiindca el stie acum ca marea sau moartea la care a visat il asteapta fidela candva am fost si eu nerabdator m-am aruncat si eu contra tarmurilor care erau propriile mele limite m-am revarsat in juru-mi am vrut sa antrenez in goana mea arborii, orasul natal si am lancezit sub podurile marii cetati am fost indragostit de un chip sclipind ca un soare in adancimile mele parul tarat o clipa cu ierburile si apoi ramas mult in urma voi spune numai ca al patruzecilea an ma si priveste in fata linia sumbra a noptii imi incinge tamplele chipul a ramas prelung si ochii voalati de tristete mai arunca flacara unei sperante neimblanzite merg incovoiat deoarece crescand brusc din adolescenta mi-a fost intotdeauna rusine sa par mai inalt decat oamenii de varsta mea astfel ceea ce imi infrumuseta spiritul imi uratea corpul caldura rezerva mea au fost luate adesea drept lasitate sau ipocrizie in cupa iubirii am gasit inelul rece al singuratatii sotia si sora erau departe am rupt painea amara a celui fara locuinta si totusi am fost omul cu doua patrii una de pamant alta de nori cu doua femei una de zapada si vin alta de ceata cu doua graiuri unul de aici altul dintr-o tara inca nesituata am fost peste tot strainul a carui voce e ca o ancora ce a stat mult timp sub ape si care urca acoperita de alge si de scoici inca necunoscute aici nu ma tem ca voi parea orgolios caci ori peste o suta de ani nimeni nu va citi acesta poema si atunci nu va exista prilejul sa fiu acuzat de orgoliu ori daca un cititor undeva intr-o biblioteca sau intr-un pod printre vechituri va da fie doar din intamplare peste aceasta carticica nu va fi atunci multumit sa cunoasca pe autor? cateva amanunte neinsemnate in aparenta: culoarea fetei era luat adesea drept un metis sau un creol mainile sale lungi si sensibile bucuria de a trai pe care nici patroni haini nici saracia nici singuratatile n-au putut-o frange caci am cunoscut prea bine legea aspra a muncii am impartit soarta multimilor flamande am fost: studentul im mansarda lui salahorul secretarul care suporta mania stapanilor servitorul ziaristul fara intrebuintare cutreierand redactiile dar in varful muntilor am fost egalul fericitilor si cel mai bogat om n-ar fi putut sa guste cu mai multe delicii placerea marii cand bratele despicau apa si spuma raspandea in rasuflarea mea un soare diafan o, bucurii ale acestei lumi si eu v-am cunoscut am avut desigur partea mea de fericire si acele duminici care imprumutau contururile femeii adorate dar azi s-a si lasat noiembrie pe fruntea-mi si pe geamuri vantul sufla si ploaia loveste in ardeziile cerului si toata noaptea, toata noaptea mi se va auzi glasul rasunand in odaia mea ca pasul nelinistit al unui prizonier
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate