E timpul sa-mi deschid gandurile
batrane , uitate si reci,sa tasneasca
sangele amintirilor goale...
sa-mi umple spaima, galgaind
ca un suvoi cladit din himere
aduse de spate, tacute si grele...

E timpul sa rad, dezlegat si mahmur
cu mainile grele proptite-n piroane
sorbind in nestire o lume ce doarme
sprijinita de vise, de umbre si noapte

Ascuns, ma tem doar de lumina zorilor
de ranjetul groapei si sangele florilor...