erai un bărbat înalt
cu ochi albaștri
pentru mine cel mai frumos
când am început să pășesc
mă agățam de piciorul tău
și-ți ajungeam abia la genunchi
tu mă purtai pe toți munții
îmi arătai plantele peștii
mi le spuneai pe nume
apoi mă învățai să ascult pietrele
cum șoptesc a zvon de toamnă

erai un bărbat adevărat
nu-mi era frică să intru cu tine
în peștera de gheață
să-mi arăți vârsta pământului
și melcii în lava pietrificată

aseară când îmi făceam bagajele
să plec la Frankfurt
mi s-a părut că ești un pic trist
un pic mai scund
cum mi-ai cerut să scriu
măcar o poezie despre Main
și să să n-o arăt altcuiva decât ție

erai un bărbat înalt
tată dragă