statuia libertății mele
mi-am construit-o migălos
inspirația nu-i o scrisoare
către un necunoscut

scrisorile mele filigranate:
e alba îngemănare cu cerul-apă-spumă-parfum
e culoarea pe care tu n-o poți s-o
descifrezi,
e între linia vieții și linia cunoașterii,
devenirea mea e iubirea pe care ar trebui s-o primești
dacă ai atinge măcar

tălpile cuvântului meu...

dar tu nu poți să
dărui, narcisit fiind din născarea zodiei nepacifiste
nu-ti mai poți vedea aproapele decât atunci
când
apa s-a tulburat...

rămânerea mea e rămânerea nesingurătății.

păstrarea în sine e nedureroasă.


fumul țigării,
să țin locul parfumului ei doar o clipă!

Ai avut nevoie de mine...
Armistițiu de la Haifa, un război pierdut din pelinci!
nici un semn de împăcare, tîrziul s-a solidificat
în Statuia libertății mele!



*

Dacă n-ai fi la capătul firului
Să-ți simt pulsul zvâcnind în inima mea plictisită de retorismele vieții,
Dacă n-ai fi la capătul meu, cel al cafelei zilnice
Astăzi amară, dieta infernală i-a schimbat cursul,
precum dolarul
Dacă n-ai fi, dacă n-ai fi în umbra
pe care o las privind clapele sterile,
culoarea betonului, culoarea fară sentimente,
culoarea monotoniei, metamorfozele lui Kafka...
Dacă n-ar fi egoismul, agățarea asta
de supraviețuirea comună, tocmai
atunci cînd lucrurile se sting se sting
în cenușa cuvântului
Ca o moarte, zilnic ca o moarte știută,
dar binefăcătoare, plecând în ebraică
*
Zilnic mă continui
La radio, în surdină vioara se combină
într-un flagiolet sincopat
tocmai să-mi amintească
ciripitul canarului singuratic extaziat de propria-și voce,
genialul, genialul
femeia lui nu cântă, nici
nu e în stare !







*

http://www.aol.ro/2004/septembrie/galeria/galeriabm01.htm




Revolta sângelui

Prietenii doar pasagere interludii
Băute
Mă întreb unde este pământul însângerat
Pe care calcă poetul?
În levitația nebuloaselor se scriu adevăratele poeme
Urmate, dublate de sunete, silabisite de copii -
Puls caligrafic pe hârtia imaculată
Imaginea ta tremură în nimbul lor
Fruntea mea cade pe cărțile sunet
Piatra lor stă ascunsă -
Piatra lor în sângele meu
Camere de gazare muzee acuzatoare
Priveliști arse spre verde, iar urmele lor
În nori
Simți noua eclipă?
*

Să nu vând sticle goale

Nu-s făcută pentru Sahara.
Nu vreau sa-mi afund picioarele
Într-o falsă iarbă
Când
Deasupra e o falsă iarbă, ciufulită
Și îndărătnică.
Nu ma invidiați
Ceilalți
au acces
la lucruri mult mai gurmande -

nu-s facută pentru Sahara,
nu-s facută pentru un Nimeni...
Dragon am fost, fantastic și rar!
la computerul meu
este afișat
fără nici o omisiune
să nu vând sticle goale
când n-o sa mai am de mâncare.
1989

Mâhniri

resemnarea nu mai încape în vorbe,
măcelarii ne-au ciopârțit sufletele
ne spovedim nouă,
cerc vicios, cerc deformat.
Ce șanse de dezintoxicare mai avem?
Care va fi lumina din ochiul timpului
Cînd ne vom ruga?
Să inventez o patrie cât un birou,
Sa-mi nasc o dublură ca să pot rezista?

Resemnarea nu mai încape în vorbe,
Nu mai încape în case
În nimeni și nimic!
Supunerea agonizează,
Fascinația libertății în locul inactivului
Vânt confiscat
De buletinul meteo,
Poemul antedatat fuge de veșnicie,
Cercul electrocutat de fulger
Se plânge
Vreau un cerc cerc

Iași, 1989

din volumul "Revolta Sângelui", diploma Arcadia, 2002, Minimum, Tel Aviv

și "galeriaONagora",septembrie, 2005