poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-12 | |
E numai cinci și iată, că soarele apune
Lumină și căldură? Vis, pentru-ntreaga lume... De-acuma vine noaptea, cu frig și cu-ntristare Nu văd nici o speranță când ma zgâiesc în zare E frig și bate vântul, în oase-mi intră toate Pe cerul plin de nori, soarele nu răzbate Așa c-apusul pare încă un răsărit Numai că ziua pleacă și noaptea a venit... Ploaia, tot mai măruntă și tot mai rece-mi pare Din picuratul ăsta, s-ar strânge, cred, o mare De-ar fi cine s-o strângă, să-i fie cuiva dragă, Dar ploaia asta rece, pe suflet este plagă... Și așa trec și zile, și nopți, și săptămâni Și gândul meu mă poartă spre împărați păgâni Ce-și trimiteau oștirea în zloata grea, murdară Să câștige războiul, iară de nu, să moară. Iar oamenii aceia de ce or fi luptat? Pentru noroi, sau poate pentru vreun împărat? Minciuni! Luptau cu gândul la Dumnezeul lor! Nu le păsa de țară sau de vreun domnitor... Dar ei erau păgânii, feciorii de cățele Ei își făeau statui și se-nchinau la ele... Credeau în superstiții și nu aveau știință Fiind înapoiați, ei mai aveau credință Noi știm că Dumnezeu nu e decât un mit Din apă și pământ, mama ne-a plămădit Noi nu avem simțire, nu avem suflet, iată Că tot ce suntem noi se trage doar din piatră! O toamnă rece, neagră, e vremea ce-o trăim... Și peste frigul ăsta, ne lăudăm că ȘTIM! Cunoaștem toată lumea , știm cum am apărut, Că dintr-un accident natura ne-a făcut... Dar este tot mai toamnă și e tot mai răcoare Curând va trebui să vină vreo ninsoare Pe urmă vine-un an mai nou și mai prosper Dar peste toată luma, rămâne-un singur cer... Căci timpul trece, vine, dar lumea stă pe loc Mai vine-un om, mai moare și trece ca un foc... În lume, tot se schimbă, schimbându-se nimic Fără să afle omul cât este el de mic...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate