Danei


m-am pus în ramă ca pe o icoană
și dimineața singur mă contemplu
în gîndul meu am construit o criptă
în inimă mi-am demolat un templu.

și suflet blînd sau judecată rece
trăiesc într-o deplină armonie
nu pot să înțeleg de ce deodată
apare o așa dihotomie.

măcar de-aș fi ca labiș dar tramvaiul
întîrzie iar cioara n-ar clonț
privesc atent prin țeava poeziei
și (vai, prieteni,*) țeava are glonț.

mi-a mai rămas să scriu de foaie verde
adică nu atît de important
și prozodia mea dacă s-ar pierde
să știți că s-a mai dus un diletant.


* cititorii din Ardeal vor citi "tulai Doamne" iar cei din Oltenia "măi nenică"