Fereastra către un nou început
Înseamnă poarta spre tine.
Deschizi, intri, și abia atunci
Găsești răcoarea familiară
Și pătrunsă de parfum
De piele internă și carne crudă...

Nu verși, căci mirosul te reprezintă-
Te-ai obișnuit de ceva timp
Să-ți tot vizitezi materia...
Și înăuntru peisajul e inedit!

Când cel de afară satură,
Sau e pe sfârșite,
Cauți înăuntru și vezi
Munții spinării interne,
Carnea sânilor ce-i clatină,
Zgârciul lobului urechii,
Globul ochilor...
Parfumul inimii dogoritoare,
Duhoarea inimii mohorâte-
Și așa ajungi să simți ce simțeai afară,
Doar cu puțin mai mult iz de început,
Doar cu puțin mai multă speranță,
Încredere, iubire, sărut...
Încet și fin pe fruntea inimii
Promițând o întoarcere cât mai rapidă
În mine...