poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-05 | | Înscris în bibliotecă de Gabriela Docan
Începe, Doamne, iar să-ți pară rău
Că m-ai ales un timp să-ți fiu al tău? Îmi dăruiseși un crîmpei de har Și-mi dovedeai că harul fusese în zadar. Îngenuncheat nainte-ți cu frică și sfiială Mă încerca mereu și cîte-o îndoială, Și tulburat de taine și murmure cerești Te-am întrebat odată, cine ești? Să-mi fie singurul păcat Pe care socoteam că l-ai uitat? Născutul fără aripi, ca oamenii mai proști, Nădăjduiam că tu mă recunoști, Dar trebuia păcatul să-mi fie și mai greu De care-mi cerci sfîrșitul de-a pururea mereu. Dar n-așteptam pedeapsa să-mi fie-atît de grea, Cînd judecași fărîma de viață fost-a mea. La cîte-o cotitură rămînem față-n față, Și asta se numește în pravila ta viață. Þi-ai săvîrșit Adamii și Cainii în Satani Nu-i mai iubești pe oameni că-ți trebuie dușmani.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate