Ascultă, măicuță, cum plânge amurgul
Mai sărat decât tine în noaptea de veghe
Și pentru un prunc cum ți-ai dat tu tot sârgul
De-a nu ți-l trimite o mie de leghe.

Ascultă, măicuță, cum dracii te-njură
Că din a lor gheare cu sete m-ai smuls,
Că mă-nchini totdeauna când somnul mă fură
Și lapte de iele din pieptu-ți ai muls.

Ascultă, măicuță, cum plânge cerneala
De dragul aripilor tale crestate
Punând pe altar viața ta și-osteneala
Þesute de mâinile tale curate.

Și doar mai ascultă, o singură dată
Cum scârțâie ușile Raiului iar
În lumea aceasta crescut-ai o fată
Și-n Ceruri aprins-ai pe veci felinar.