Voi fi concesiv cu versul
scăpat de constrângerea poeziei
aleargă prin cameră
ca un curent de aer trântind ușile
uneori vertical
izbindu-se de tavan
alteori oblic
zvârcolindu-se în arabescurile perdelei.

Înot prin tumultul lumii
și mă lovesc de oameni și lucruri
mă agăț de contrarii
și contradicțiile mă scufundă
în ceva provizoriu
un amestec de mizerie și neputință
care-mi schimbă culorile
stărilor lăuntrice.

Definitivă, doar moartea
ia chipuri flexibile
în sanctuarul cu paiațe al virtuții
substanța sa radiază spaime
oferind vieții jerbele descompunerii.

Voi fi concesiv cu moartea
ea este o realitate întrupată într-un zombi
plimbându-se prin tumultul lumii
doar ea – spectru sinistru și obiectiv –
culege la întâmplare
tulpini de respirații (oameni)
fluturi plăpânzi de gândire
pentru a îmbogăți
insectarul pământului.