poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-04 | |
Dormea totul si noaptea pustie
Era rece si cuprinsa de agonie, Doar vantul se mai auzea Cum prin crengile copacilor urca. Pasarile dormeau si ele Sub bolta cerului cu mii de stele, Si cate o stea in gol se prabusea Caci se mai duse sufletul cuiva. Doar in departare se mai vedeau Cateva lumanari stinghere cum ardeau, Dar si ele se stinsera intr-un final Vantul devenise prea brutal. Era semn ca furtuna va veni Sau ca din nou un alt suflet va pieri, Numai cativa caini mai latrau Cantecul mortii parca il cantau. Si el zacea acolo in tacere Trupul sau nu mai simtea durere, Si sufletul plin de pacate pleca Caci in marea Raiului se va spala. Ne privea de acolo de sus Unde soarele seara de seara a apus, Pleca de unde nu avea sa se intoarca Intr-o lume tot vie sau poate moarta. S-a inaltat si ca o torta lumina Era sufletul ce avea a ne veghea, Dar tot el rece si plapand Ne va judeca curand. Scartaie portile la cimitir Pe rand se usuca,crin cu crin, E totul trist si totul mort. E un nimic,dar este tot. E tot ce nu-ti doresti sa fie Nu e realitate dar nici feerie, Dar e ceea ce se intampla tuturor Chiar daca sufletele celor vii mult mai dor. A inceput sa ploua pe pamant cu suflete In adancurile lui sunt trupuri putrede, Ce ar vrea sa iasa la lumina Sa mai traiasca macar o zi senina. In cimitir doar bufnita s-aude Se vad cruci pe morminte sumbre, Se simte atmosfera incarcata E liniste si vegetatia e moarta. E tot ce nu-ti doresti sa fie Nu e realitate dar nici feerie, Nu e nici vesel dar nici trist Este doar jocul vietii in care esti prins. E-un joc ce il jucam cu totii L-au jucat si strabunii nostrii, Si-l vor juca si cei ce vor veni Care acum nu sunt nici macar copii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate