nu ați observat că noaptea e aceeași în mine
ca și în voi
cei care mi-ați doborât umbra și m-ați lăsat aici
fără să știți că
pieptul meu e o temniță albă

nu ați observat câinele rex îmi mănâncă ficatul
și eu mă cred cezar
mă cred lordul john
mă cred prometeu
voi nu vedeți că noaptea e la fel și în mine
de fapt
aș fi orbit dacă–mi zâmbeați
aș fi orbit dacă îmi aprindeați becul în cameră
sunt febril îmi pândesc ecoul cu toporul
pregătit să retez orice cântec
de la o vreme
în jurul meu se întinde lipicioasă doar mila voastră


nu ați observat că am plâns toată noaptea
adevărul e crud
e carnea mea împrăștiată pe trotuar
adevărul e camuflat în singura clipă vizibilă
cea care mă transportă de la etajul 11 până în adâncul pământului

nu aveți timp să sunați
știu că nu aveți fise și timp

orașul s-a ascuns în poala mariei
ea și câinele rex se înfruptă din sufletul
și creierul meu cenușiu
împrăștiat pe ziarul de ieri