Stăm pe mal
și privim dogoarea,
uriașă pasăre a nisipului,
purtată-n zbor amețitor de briza mării.
Pe deasupra castelelor de nisip,
trec gânduri înăbușite-n somn,
amintiri îmbrăcate în cămăși de lumină
se-abat leneș în marii ochi
ai pădurii de sunete.
Tu trezești cuvintele ațipite pe gura mea,
eu ascult cântecele
din negrul profund al ochilor tăi,
beau șoapta răsărită pe buzele tale,
apoi ne scufundăm amândoi
în tăcerea nisipului,
alinând căutările.