Bună dimineața celei care nu e aici,
apropiatei mele femei
născătoarea unui dans absurd.
Îmi descânți încet un pas spre degeaba
la dreapta neființei tale
acolo unde istoria nu s-a declarat
calendarului
pentru câteva zile,
spre stânga rugându-mă apoi,
dar nu-i nimic,
eu am iubit întotdeauna apele
așezate în formă de nor.
Nu dau crezare finalurilor,
tu ți-ai întrerupt doar zâmbetul
pentru o vreme,
cu degete albe și lungi
desenând fără grabă
formele unei iubiri evidente.