Peste umarul meu drept
zboara un avion de hartie.
Unghiurile sale celulozice
capata proprietati aerodinamice
in contact cu vantul umed care se ridica,
vertical,
din gandurile mele negre.
Cufundat in somn,
nu vad avionul jucarie
ce zboara acum cu mult deasupra umarului rotund,
depasindu-mi cosmarul.
Nu-l vad, dar dinspre inima mea stanga
lansez si eu un avion de vanatoare.
Undeva in noapte,
cele doua se vor intalni si lupta
pe viata si pe moarte.
O explozie de lumina imi va trezi ochii,
iar eu am sa cred
ca a rasarit soarele.

Noaptea,
deasupra umerilor mei decoleaza avioanele
singuratice.