La marginea frontului, oamenii își caută inima în singurătatea orbitoare,
împreună-singuri se strâng, zdrobesc strugurii clipelor,
numără trandafirii-nfloriți în carne, cloșca cu puii de aur.

Din piersic, fetița râde nestingherită de rafalele scurte,
mama o imploră să coboare, ea mușcă din pulpa zemoasă, îngână vântul,
citește printre gene basmele norilor rătăcitori,
urmează cu degetul rotocoalele păsărilor, scuipă sâmburii
privind la pomii ce vor crește în zori până la cer, sub răpăitul metalic
topește în ceașca albastră visele colorate ce o fac să plângă.