|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ protocol
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-03-14 | |
Iată-ne ajunsi aici unde gândurile cad ca pielea arsă
Unde iluziile se nasc din aburi misteriosi ridicati de pe morminte adormite Si ne înconjoară ochii Este tărâmul faraonului placid,tăcut si gentil Ce poartă o floare sângerie în mâna stângă Si un sarpe negru si umed în mâna dreaptă Aici ai ajuns fugind,respirând adânc si des În încercarea disperată de a-ti trimite sufletul într-un loc mai bun Te rugăm să iei parte la procesiunea noastră Esti ultima ta sansă,ultima noastră sperantă Aruncă-ti blana de leu de pe umeri Si păseste în aburii extazului Nu-ti vrem carnea,suntem însetati de căldura mintii tale umede Îngenunchează în fata stăpânului lumii în care visele nu pot pătrunde Apleacă-ti privirea,încă îndrăzneată si sărută petalele florii sângerii O sută de petale cărnoase,o sută de suflete păstrate în răcoarea noptii placide Si celebrează privilegiul,Sarpele Faraonului este nebun în asteptarea unui suflet Ridică-ti privirea trufasă,priveste dansul timpului îmblânzit Îti oferim experienta supremă, Liniste si calm absolut,fără zgomote,ploi sau lumină Este marea neagră a sufletelor izgonite din globul de cristal Tărâmul unde mintea nu sângerează Pentru că amintirile se evaporă precum aburii de pe mormintele goale Cine suntem noi ? Suntem lorzii zborului deasupra Cei încătusati de sapte ori în sapte stânci Cei care suntem glas,cei care vorbim în ecou Cei care am murit,dar nu suntem morti Cei care nu trăim,dar nu avem moarte Noi suntem mireasma înfricosătoare din noptile fără stele Cei care poartă blestemele în limbi rosii,bifurcate Vino acum,este ritualul tău,focul arde timpul care ti-a mai rămas Închide ochii care mai zvâcnesc a viată si sărută sarpele Sărută sarpele pe limbă si aruncă-te-n adâncul fiintei tale-dorinta Dacă sarpele va simti teamă nebună,îti va mânca sufletul Dându-ti eternitatea cea mult râvnită,dar nu cea sperată Dacă,însă, va simti dorintă pură si oarbă ca noaptea timpului, Atunci noi te vom trezi din vis cu o suflare Dându-ti lucrurile pe care le poti visa,le poti simti,dar nu le poti atinge cu mâna.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate